Colectia Animalele Planetei e acum aici 👈🚚Tranport gratuit pentru abonamente si cadouri garantate!

De vorbă cu Alexia Udriște

De vorbă cu Alexia Udriște

Alexia Udriște este artist de 7 ani și mamă de 3, iar de ceva vreme încoace împletește ilustrația cu joaca.


Cât de mult a contat decizia de a avea un copil cu cea de a vă muta la țară?

Copilul a venit cu mult înainte de gândul de a cumpăra o casă la țară, însă ne lămurisem demult că Bucureștiul nu este un loc în care să vrem să continuăm să trăim. Venirea Tildei pe lume și primul ei an a coincis cu turnura pe care viața noastră a luat-o în ziua în care am decis să întreb totuși băncile dacă ne pot finanța un credit imobiliar. Pentru doi freelanceri, surpriza a fost cu atât mai mare, așa că am început să căutăm case aproape de București, unde soțul meu are proiectele. Bucuria a fost infinită, căci i-am putut oferi Tildei spațiu pentru explorat și joc exact în perioada primilor pași și primelor alergări.


Avantajele traiului la țară le știm cu toții, dar care ar fi dezavantajele? Ce ai fi vrut să știi înainte să te muți? La ce ar trebui să fie atenți sau să ia în calcul cei care cochetează cu această idee? 

Nu are cum să fie totul roz, mai ales în ruralul românesc. Nu cred că e ceva ce m-a luat prin surprindere. Cu toate că amândoi am crescut la oraș și nu am avut contact cu satul înainte - am știut în ce ne băgăm destul de bine. Nu cred că sunt în măsură să ofer sfaturi. Mi se pare că înainte să iei o decizie atât de mare trebuie să privești în primul rând spre interior, apoi să identifici ce este mai important pentru tine și ce limitări îți aduce meseria și tipul de viață pe care o duci. Pentru noi impactul nu a fost atât de mare. Singura mea nefericire profundă este lipsa alternativelor reale în educație, însă la fel de acut aș fi simțit-o și dintr-un bloc cu 10 etaje din sectorul patru. Aici, la 20 km de București, nu este cum se simte în vârf de munte sau într-o zonă rurală din sudul țării - ”țara” e diferită.
 

Cum se joacă Tilda la țară? 

Activitatea favorită din sezonul acesta ploios este să sară în bălți și să facă urme de nămol prin casă. Pentru zilele cu frig și vânt avem sute de cărți și jocuri - spațiu pentru construit castele din cutii de carton și pentru cățărat și legănat pe scara de sfoară sau pe cea de lemn. Ne jucăm de dimineața până seara. Când avem chef dăm și-o fugă la pădure, iar acum e tare fain cu frunzele roșiatice căzând din copaci. Nici vara nu scăpăm de apă. Trebuie să recunosc că nu suntem fani ai toamnei târzii sau a iernii fără zăpadă mult nămol lipicios, nici noi, nici ea.
 

Care crezi că sunt principalele diferențe între un copil crescut la țară și unul la bloc?



Interviu alexia Udriste


Nu m-am gândit niciodată la diferențele dintre un copil care să la țară și unul de la bloc, din oraș. Cred că un copil crescut la casă cu grădină este un copil care are acces la joacă afară mult mai ușor, iar asta face multe pentru starea lor generală - îi decomprimă. Pot doar specula că cei crescuți la țară au mai multă exuberanță în raport cu natura. La drept vorbind, este înfiorător să te plimbi cu un toddler în București, unde mizeria este deja ca o pâclă groasă peste orice. Noi ne batem deseori pe umăr pentru decizia asta - fiindcă îi dă Tildei un start pe care ne-am dorit să îl aibă. Să vadă cum crește iarba, cum crește castravetele, să experimenteze cu adevărat anotimpurile și să aibă timpul de a vedea fiecare schimbare, de la insectele primăverii la uscăciunea toamnei. Nu blocul sau orașul sunt problema, ci graba și mizeria.
 

Cum îi transmiți Tildei dragostea pentru artă și natură?


            


La noi acasă se citește mult. Așa cum mâncăm de trei ori pe zi și cum ne spălăm pe dinți, la fel procedăm și cu ritualurile de lectură. Nu citim doar împreună, dar citim și separat. Vorbim despre ilustrație, despre ilustratorii și scriitorii pe care îi avem în bibliotecă. Recent am introdus și elementul picturii în conversație și stăm deseori și privim tablouri ca Primăvara sau Nașterea lui Venus. Avem mereu ceva pe măsuța de cafea care poate fi subiect de studiu, de la broderii pictate la ilustrații tehnice detaliate. Totul e în a te opri și a-ți pune întrebări, a fi intrigat de ceea ce vezi. 
Când vine vorba de natură, în expedițiile noastre colecționăm „comori” despre care vorbim luni întregi apoi. Avem grijă de natură, plantăm împreună încă de când avea un an și jumătate și avem grijă de plante, reciclăm și facem compost, vorbim despre asta. Plăcerea de a sta pur și simplu pe scară și a privi ploaia de vară nu ți-o poate lua nimeni, așa că o încurajez mult să deschidă ochii mari.


 

Care sunt pentru tine cele mai mari provocări în creșterea Tildei? Dar cele mai mari împliniri/ bucurii?

De departe cea mai mare provocare a fost alegerea drumului de învățare pentru ea. Este o perioadă extrem de încărcată emoțional în perioada aceasta pentru noi, dar cred că suntem pe drumul cel bun. Cât despre bucurii, să-ți spună pedagogii că faci treabă bună, să vezi cum copilul tău înflorește zi de zi. E o mare împlinire să o văd atât de conștientă de trăirile ei și să le exploreze cu atât de multă libertate, dar și să fiu parte din procesul organic de învățare pe care un copil îl are când toate celelalte nevoi îi sunt îndeplinite.
 

V-ați decis pentru homeschooling?

Da, după a doua experiență de grădiniță am decis că homeschoolingul este ceea ce familiei noastre i se potrivește. Știi, când până și grădinița cu cele mai multe plusuri, cu pedagogi dedicați și sistem de învățare alternativ, stat afară și explorat - ei bine, când vezi că nici grădinița asta nu este ceea ce sperai, îți dai seama că trebuie să-ți asumi că fiecare familie e diferită, iar noi suntem una dintre cele mai atipice. În cazul nostru, privilegiul de a fi freelanceri cu programe flexibile și cu multă dedicare când vine vorba de dezvoltarea copilului este ceea ce ne-a făcut să ne gândim de două ori. Am pus pe hârtie plusurile și minusurile, iar homeschooling-ul a câștigat detașat. 
 

Ai început deja să vorbești cu Tilda despre educația financiară? Ce crezi că e important să învețe la vârsta ei?

Am început cu pași mici, învățând înainte de toate ce înseamnă consecvența, răbdarea și responsabilitatea. Tilda își strânge în perioada asta bani pentru o păpușă de pluș. Nu am introdus banul ca recompensă, vom face asta când va înțelege nițel matematica din spate și când vom putea vorbi și despre caritate, dincolo de economii și nevoi.
 

Când te gândești la viața unui părinte, ți se pare mai ușor să fii angajat sau freelancer?

Întrebarea se leagă într-un fel de răspunsul meu referitor la homeschooling. Ceea ce mie mi se pare mai ușor, unui alt părinte i se poate părea imposibil. Avem vieți diferite. Personal, nu ader la sistemul de 9-5 care îmi lasă foarte puțin timp de calitate ca părinte - însă viața de freelancer ca părinte este și va fi mereu o nebuloasă câtă vreme părintele lucrează de acasă. E intens. La noi în casă se vorbește des despre asta și analizăm situațiile cu amănuntul - un lucru e sigur, copilul nu va fi mereu mic. 
 

Ce sfat i-ai da unei mame la început de drum?

Să se educe în ce privește relația părinte-copil și ce înseamnă atașamentul sănătos în familie. Aș ruga-o să își asculte instinctele, limitările și nevoile. Pe tați i-aș încuraja să facă același lucru.
 

Ce categorie de jucării ai desființa și de ce? 

Jucăriile cu beculețe și sunete - fix în combinația asta. Le detest cu toată ființa și le consider un soi de televizor al bebelușilor. 
 

Care sunt jocurile voastre preferate, pe care le jucați în familie?  

Trebuie să recunosc că la noi acasă jocul de rol detronează orice în clipa asta - așa că orice figurină sau marionetă de hârtie pentru deget poate fi suficient. Mai bine de jumătate de an am avut întreaga fermă de la Betterly așezată la fereastra din living. Altfel, avem preferințe destul de clasice, să zic așa. Nu există zi fără cuburi de lemn sau Lego, cum nu există zi fără un puzzle sau un board game. Tildei îi plac la nebunie WoodyPuzzles de la Ludattica sau puzzler-urile de la Londji, iar acum se familiarizează cu jocurile de la SmartGames (care mie mi se par fantastice, am petrecut ore întregi cu ColourCode pe canapea). Ne folosim mult de magneții de construcții sau de seturile de craft de la Djeco (în special cele cu nisip și mozaic pe numere care sunt o activitate de bonding pentru noi două). Dar, partea mea favorită e că în tihna zilelor de acasă, copilul are timp să se plictisească și în lipsa suprastimulării, își găsește ceva creativ în orice. De o săptămână avem în casă o cutie enormă transformată în castel, de care ne împiedicăm în fiecare noapte. 
 

Dacă ați fi testeri la „De-a joaca”, ce jucării v-ar plăcea să testați?

Eu am pe lista scurtă machetele de anatomie de la De-a Joaca și mobilul sistemului solar de la Buki France. Iar eu, mamă bine organizată cu tabele în excel, țin bine de ideile astea pentru Moș. În clipa asta gândim fiecare achiziție în cadrul unui uz à la longue, pentru a lega informațiile organic, prin joacă. Jocurile de la Ludattica au fost absolut fantastice pentru vârsta de 2-3 ani, de la plăcuțele de scriere până la frottis la puzzle-urile de lemn de care am pomenit mai devreme, iar acum trecem la nivelul următor, când vorbim despre anatomie și spațiu, despre timp și fizica din spatele oobleck-ului.

Pe Alexia o puteți urmari pe rețelele de socializare și puteți intra în universul ei de poveste pe www.alexiaudriste.ro.


 

 

Suport clienti 9⁰⁰ - 18⁰⁰

+40727748321 comenzi@deajoaca.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!