• Intra in cont
  • 1 +40727748321
  • 2 +40727747730
  • Favorite
  • 0 0,00

Terapie prin joaca: Crizele de furie

Terapie prin joaca: Crizele de furie

Haideți să ne imaginăm următoarea situație: sunteți la cumpărături împreună cu cel mic care tocmai a pus ochii pe o jucărie pe care nu aveți nici o intenție să o cumpărați. Îi spuneți că nu aveți acum bani pentru așa ceva, iar el începe să se înfurie și să strige foarte tare că nu pleacă până nu-i luați jucăria. Vă aflați față în față cu o criză de furie, sau un tantrum cum îl denumesc anglo-saxonii.

Ce e de făcut? De ce apar astfel de crize? Oare putem să le prevenim?


De ce apar crizele de furie?
 

Criza de furie este exprimarea frustrării copilului în legătură cu limitele care i se impun sau cu furia pe care o simte deoarece lucrurile nu se întâmplă așa cum își dorește. Poate că îi este greu să rezolve o sarcină sau nu-și găsește cuvintele adecvate ca să-și exprime emoțiile. Sau poate că este obosit, înfometat, nu se simte bine, pragul lui de toleranță la frustrare scade și astfel crește probabilitatea apariției unei crize de furie.

Copiii nu-și planifică crizele de furie. Nu o fac doar ca să-i enerveze pe părinți. Pentru majoritatea preșcolarilor, crizele de furie sunt o modalitate de exprimare a frustrării. În ce-i privește pe cei mai mari, crizele de furie pot fi un comportament învățat și exersat. Cu alte cuvinte, dacă în urma unei crize de furie îi oferiți copilului ceea ce a cerut sau dacă îi permiteți să scape de o sarcină nedorită în urma unei astfel de crize, este foarte probabil să continuați să vă mai întâlniți cu astfel de situații.

Crizele de furie pot avea o gamă variată de manifestări. Pot fi explozii de furie, frustrare sau comportamente dezorganizate, sau se pot manifesta ca și crize de plâns, țipat, lovit obiectele din jur, trântit pe pământ. În unele situații copiii pot ajunge să-și țină mult respirația, să vomite sau să devină foarte agresivi cu persoanele din jur.

Crizele de furie sunt foarte frecvente în cazul copiilor de 1-3 ani, din cauză că la această vârstă abilitățile sociale și emoționale abia încep să se dezvolte. De multe ori copiii mici nu pot folosi cuvintele pentru a exprima emoțiile pe care le simt. Ei încep să înțeleagă că felul în care se comportă, influențează comportamentul celor din jur. Prin urmare, crizele de furie reprezintă o modalitate prin care își exprimă și își gestionează emoțiile și care influențează reacțiile adulților.

În cazul copiilor mici, crizele de furie pot să apară deoarece ei nu au încă un limbaj bine dezvoltat pentru a-și putea exprima nevoile și dorințele. O dată ce copilul este la grădiniță, el poate folosi cuvinte pentru a spune ce vrea sau ce are nevoie, dar aceasta nu înseamnă că crizele de furie vor dispărea. Copilul dumneavoastră învață încă cum să-și gestioneze emoțiile, așa că orice conflict minor poate să degenereze într-o veritabilă criză de furie. Pentru că este momentul în care începe să se bucure de propria independență, poate să se simtă frustrat atunci când are nevoie de ajutorul unui adult. Așa că o criză poate să apară când încearcă să facă ceva foarte dificil pentru vârsta lui, cum ar fi să se încalțe singur, și își dă seama că nu o poate face singur.

Copiii mai mari pot avea și ei crize de furie, deoarece nu au învățat încă alte modalități mai adecvate de a-și exprima sau gestiona emoțiile.

Atât în cazul copiilor mai mici, cât și al celor mai mari, există unii factori, care au o mai mare probabilitate de a declanșa o criză de furie:

    -  Temperamentul – acesta influențează felul în care copilul reacționează la o situație frustrantă; mai puternic și imediat, sau cu evitare
    -  Foamea, oboseala, suprastimularea, îi îngreunează copilului gestionarea emoțiilor și a comportamentului
    -  Situații în care un copil mai mic nu poate rezolva o problemă – de exemplu, când un copil mai mare îi ia jucăria
    -  Emoțiile puternice, ca frica rușinea și furia pot fi copleșitoare pentru copii

 Auto-reglarea reprezintă abilitatea de a înțelege și gestiona propriile emoții și comportamente. Copiii încep să-și dezvolte această abilitate de la vârsta de 12 luni. Pe măsură ce înaintează în vârstă, ei devin din ce în ce mai capabili să-și regleze singuri emoțiile și să se liniștească singuri atunci când se întâmplă ceva supărător. Prin urmare, cu timpul, și crizele de furie se vor reduce ca și frecvență.


Cum le putem preveni?


Poate că nu există o metodă infailibilă de a preveni crizele de furie, dar sunt multe lucruri pe care le puteți face pentru a încuraja comportamentele adecvate, chiar și în cazul copiilor mici.   

  • Fiți consecvenți. Stabiliți o rutină zilnică, astfel încât copilul să știe la ce să se aștepte. Respectați rutina pe cât de mult posibil, inclusiv când vine vorba despre somnul de prânz sau cel de noapte. Copiii pot deveni irascibili atunci când sunt obosiți, le este foame sau sunt suprastimulați. (Specialiștii spun despre colicile bebelușilor că de multe ori este vorba despre suprastimulare...)   
  • Copiii au nevoie de predictibilitate, așa că povestiți-le ce urmează să se întâmple, care sunt regulile pe care vă așteptați să le urmeze și care sunt consecințele.   
  • Planificați-vă activitățile. Mergeți la cumpărături sau să rezolvați lucruri atunci când copilul este odihnit, iar dacă știți că este posibil să stați la coadă, luați cu dumneavoastră o jucărie sau ceva de mâncat pentru cel mic.   
  • Lăsați-l să-și facă propriile alegeri. În loc să spuneți nu de fiecare dată, îl puteți întreba: ”Azi vrei să porți bluza roșie sau bluza albastră?”, ”Vrei să mănânci mere sau banane?”, ”Ai vrea să citim o carte sau să construim un turn?”, ”Vrei să te speli pe dință înainte sau după baie?” (în acest fel evitați o întrebare de genul ”Vrei să te speli pe dinți acum?”, care inevitabil va primi răspunsul ”Nu”)  
  • Lăudați-i comportamentele adecvate. Fiți atenți la el atunci când respectă solicitările făcute și oferiți-i o îmbrățișare sau spuneți-i cât de mândri vă simțiți de el.   
  • Identificați factorii declanșatori. Poate că cel mic face des crize de furie atunci când mergeți la cumpărături, așa că vă puteți gândi dinainte la un plan pentru a trece mai ușor peste situația problematică.
  • Fiți atenți la emoțiile copiilor. Puteți astfel să vă dați seama din timp de momentul în care poate să apară o emoție puternică, să discutați cu cel mic despre ce se întâmplă și să-l ajutați să-și gestioneze emoțiile. 
  • Discutați cu copilul despre emoții. Observați-l când are o emoție puternică, ajutați-l să o identifice și să-și dea seama de unde a apărut. De exemplu, ”Observ că ești furios și ai aruncat jucăria. Crezi că este din cauză că nu mai funcționa? Ai fi putut face și altceva?”   
  • Când cere ceva, gândiți-vă cu atenție la cerință. Este ceva periculos sau dificil? Poate că nu. Prin urmare, alegeți-vă cu grijă bătăliile.   
  • Învățați să-i cunoașteți limitele. Dacă știți că urmează ora de somn, nu este cel mai bun moment să mergeți cu el la cumpărături sau să încercați să mai rezolvați o sarcină în plus în drumul spre casă.
Atunci când vă aflați în fața unei crize de furie, nu uitați că ea nu reprezintă un semn că nu sunteți un părinte bun. Crizele de furie sunt o etapă esențială în dezvoltarea copilului, pentru că așa învață să-și gestioneze emoțiile negative.

Cum putem gestiona cât mai bine o criză de furie?


În general, cea mai bună abordare este de a rămâne calm. Încercați să nu complicația situația cu propria dumneavoastră frustrare sau furie. Dacă veți avea manifestări zgomotoase sau agresive, cel mai probabil copilul va ajunge să vă imite. De asemenea, dacă strigați la copil să se liniștească, mai degrabă veți înrăutăți situația. Amintiți-vă că este datoria dumnavoastră să-l ajutați pe copil să învețe cum să se calmeze, așa că și dumneavoastră trebuie să fiți calmi.

Crizele trebuie abordate diferit, în funcție de cauză. Uneori va fi nevoie să-l liniștiți și să-l îmbrățișați pe cel mic, alteori dacă este obosit sau înfometat, va fi nevoie de somn sau ceva de mâncare, iar câteodată, cea mai bună acțiune este să ignorăm criza de furie.

Dacă i-ați cerut să facă ceva ce nu dorește, oferiți-i ajutorul. Sau dacă l-ați rugat să nu se joace într-o anumită zonă, spuneți-i unde ar fi în regulă să se joace. Dacă lovește o altă persoană, îl puteți ține în brațe până când se liniștește. Iar după ce s-a liniștit, îi puteți explica regulile cu calm.

Dacă furia se intensifică este cazul să luați copilul din locul în care se află și să-l duceți într-un alt loc să se liniștească. Un astfel de loc trebuie să fie plictisitor din punctul lui de vedere: poate fi pe hol, sau pe un scaun în sufragerie. Așteptați-l până se liniștește. Dacă vrea să plece mai repede, aduceți-l înapoi fără să intrați în conflict cu el. După ce s-a liniștit, discutați pe scurt motivul pentru care trebuit să stea pe scaun și ce poate face mai bine data viitoare, iar apoi continuați activitățile obișnuite.

Într-o criză de furie copilul poate să plângă sau să țipe, poate fi agresiv sau poate să fugă. În cazul copiilor mici astfel de crize apar atunci când au emoții puternice, iar în cazul celor mai mari, apar deoarece nu au învățat încă să-și gestioneze emoțiile. Ce pot face părinții este să-și ajute copiii să-și identifice și să-și gestioneze singuri emoțiile. Copiii mai mari pot să înțeleagă că acțiunile lor produc efecte. Prin urmare, veți putea folosi consecințele logice pentru a le gestiona comportamentele neadecvate. 

Este important să vă asigurați că nu le oferiți recompense accidentale pentru crizele de furie. De exemplu, dacă are o criză de furie pentru că nu-i cumpărați o bomboană și apoi îi cumpărați bomboana, aceasta va fi o recompensă a crizei de furie. Chiar și atunci când țipați la el sau vă rugați de el în timp ce are o criză de furie este tot o recompensă, deoarece îi oferiți atenție.

Dacă criza apare pentru că l-ați rugat să facă ceva ce nu dorește, este mai bine să o ignorați. Dar, o dată ce copilul s-a liniștit, asigurați-vă că va duce la capăt instrucțiunea primită.

Dacă motivul din spatele crizei de furie este atragerea atenției părinților, cea mai bună cale de a rezolva situația este ignorarea. Dacă criza de furie se datorează faptului că i-ați refuzat ceva copilului, atunci cel mai bine este să rămâneți calm, să nu îi oferiți prea multe explicații și să treceți la altă activitate.

Dacă există pericolul de a se lovi pe ei înșiși sau pe ceilalți în timpul crizei, este important să-l luați pe copil din locul respectiv și să-l duceți într-un alt loc unde se va putea liniști. În cazul în care încearcă să se întoarcă la locul conflictului înainte de a se fi liniștit, nu permiteți acest lucru și țineți-l blând, dar ferm până când se va calma complet. În cazul copiilor de vârstă școlară, îi puteți trimite în camerele lor până când se calmează. O astfel de abordare îi este de ajutor copilului, deoarece va simți că recâștigă din controlul pierdut în timpul crizei de furie. În nici un caz nu cedați în fața crizei de furie a copilului. Aceasta nu va face decât să-l învețe că o criză de furie este modalitatea cea mai eficientă de a obține ceea ce vrea și o va repeta și în viitor. 


Iată câteva tehnici pe care le puteți folosi: 

     - Rămâneți calmi (sau cel puțin păstrați această aparență!). Luați-vă un moment dacă simțiți nevoia să vă liniștiți. Dacă vă veți înfuria, situația se va înrăutăți atât pentru dumneavoastră cât și pentru copil. Atunci când veți vorbi cu cel mic, este important să folosiți un ton calm.
     - Validați-i emoțiile. De exemplu, ”Este foarte frustrant atunci când înghețata se topește și cade pe jos, nu-i așa?”. În felul acesta veți preveni escaladarea emoției și îi veți oferi copilului un răgaz pentru a se calma.
     - Distrageți-i atenția. Copilul mic are o capacitate de concentrare redusă, prin urmare, dacă îi reorientați atenția spre alt obiect sau activitate, puteți împiedica apariția unei crize. Cu toate acestea, dacă criza de furie s-a declanșat, nu mai este folositoare o astfel de tehnică, deoarece copilul se va simți recompensat pentru criza de furie.
     - Așteptați terminarea crizei de furie. Rămâneți în apropierea copilului, dar nu încercați să folosiți argumente sau să-i distrageți atenția. O dată ce criza a început, este prea târziu să mai folosim astfel de tehnici.
     - Dacă este nevoie, interveniți. Dacă motivul crizei este că cel mic și-a dorit un lucru, nu i-l oferiți. Dacă nu dorește să facă o acțiune, gândiți-vă înainte. De exemplu, dacă nu vrea să iasă din cadă, mai degrabă scoateți dopul de scurgere, decât să-l ridicați cu forța din apă.
     - Fiți consecvenți. Dacă uneori îi dați ceea ce-și dorește și uneori nu, problema se va înrăutăți în timp.
     - ​​​​​​Gândiți-vă din timp la o strategie pentru crizele de furie. Faceți-vă un plan clar și respectați-l de fiecare dată când apare criza.
     - Acceptați ideea că nu puteți controla direct emoțiile sau comportamentele copilului. Puteți doar să vă asigurați că este în siguranță și să le ghidați comportamentele, pentru ca în viitor crizele de furie să fie din ce în ce mai rare.
     - Acceptați că schimbarea necesită timp. Dezvoltarea abilității de autoreglare necesită multă practică.
     - Nu cădeți în capcana de a gândi că cel mic face crizele intenționat sau că vrea să vă supere. Crizele de furie apar pentru că cel mic nu și-a dezvoltat încă abilitățile de auto-reglare sau pentru că a învățat că în acest fel primește ceea ce și-a dorit.
     - Păstrați-vă simțul umorului. Dar nu râdeți în fața unei crize de furie, pentru că poate fi interpretat de copil ca și atenție pe care i-o dați, sau chiar mai rău, că râdeți de el.
     - Dacă adulții din jur se uită ciudat sau răuvoitor la dumneavoastră, nu-i băgață în seamă. Fie n-au avut  niciodată copii, fie a trecut foarte mult timp de când au avut un copil mic și au uitat cum este.

Gestionarea crizelor de furie poate fi stresantă și obositoare. Mulți părinți simt nevoia să intervină imediat și să o oprească. Dar, dacă situația nu reprezintă nici un pericol, poate fi mai util să așteptați puțin până vă hotărâți care este modalitatea cea mai potrivită de a reacționa.
 
Nu vă evaluați abilitatea de părinte în funcție de numărul de crize de furie pe care le are copilul. Rețineți că toți copiii au crize de furie. Mai degrabă, axați-vă pe felul în care răspundeți la crizele de furie și tineți minte că sunteți om și că parte din meseria de a fi părinte se învață din mers.

După ce criza a trecut, copiii pot fi mai vulnerabili, deoarece își pot da seama singuri că nu s-au comportat într-un mod adecvat. Așa că acum (după ce s-a calmat) este momentul să-i dați o îmbrățișare și să-i spuneți că îl iubiți necondiționat.

Rețineți că crizele de furie sunt normale la copiii mici și cu o abordare blândă și consecventă se opresc de la sine. Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă, ei învață auto-controlul. Învață să coopereze, să comunice și să facă față frustrărilor.

Episodul 1 poate fi vizionat aici:
 

 

Suport clienti 9⁰⁰ - 18⁰⁰

+40727748321 +40727747730 comenzi@deajoaca.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!