M-am intrebat vreme îndelungată „cine sunt”. Acum îți voi răspunde și ție, celui ce vei citi aceste rânduri.

Sunt Alina, copilul unei mame pe care o asemăn cu Victoria Lipan. Sunt mamă și eu, la rându-mi, a doi omuleți. Sunt visătoare din fire și cu multe idealuri. Îmi place să mă alint că sunt un cârpaci de visuri. Sunt soția unui om bun și blând, care-mi dă curaj când am aripile la pământ și mă mângâie pe creștet atunci când mă simte vulnerabilă. Sunt într-o continuă căutare a identității și un rac care merge când înainte, când înapoi, după onestitate.

Am născut un crai de catifea și asta a fost șansa supremă a cunoașterii de sine. Am ales să mă redescopăr, alegând să-l citesc pe Yalom, și mi-am dorit cu ardoare să prelungesc anii maternității, dând naștere și unei zâne. În tot acest timp petrecut lângă omuleți, m-am decis că vreau să fiu înconjurată de copii, să trăiesc veșnic printre ei și în lumea lor inocentă și am ales să mă înscriu din nou la facultate ca să devin educatoare. A fost cea mai bună alegere. De curând am susținut licența și am înscris o notă bună, nota care mi-a validat convingeri.

Îmi place să fotografiez copii, să râd cu ei și să mă joc. Nu-mi pasă că nu mi-am dat cu rujul favorit, că rimelul mi-a dat de veste că tocmai a expirat, că teneșii sunt cei mai buni prieteni și că părul îmi e prins deseori în coc.

Anul acesta ai absolvit Facultatea de pedagogie pentru învățământul primar și preșcolar, iar lucrarea de licență a fost „Jocul didactic în educația timpurie”. Care a fost pentru tine cea mai importantă concluzie în urma lucrării tale? Ce jucării recomanzi pentru micuți?

Alegerea facultății nu a fost pură întâmplare. În toți anii maternității, vreo 5 la număr, mi-am dorit mai mult decât să schimb scutece, mi-am dorit să-mi zbârnâie rotița minții. Una dintre ambițiile personale a fost să pot oferi din ceea ce știu și altora, și-am realizat că educatorii fac asta zi de zi. Jocul, joaca este o activitate specifică copilăriei, reprezentând o activitate fizică și mentală, ajutând copilul să cerceteze mediul înconjurător, să descopere și astfel să se dezvolte. Cu ajutorul jocurilor, jucăriilor, copiii reproduc episoade din viață, imită adulții, își creează propria lume, propriul univers. Noi îndragim foarte tare jocurile logice, cartonașele, puzzle-urile, jocurile de construcție, cariocile, plastilina.

Care sunt cele mai importante abilități pe care copiii tăi le-au deprins prin joacă? Ce lucruri au învățat?

Prin joc am reușit să căpătăm și să ne cultivăm răbdarea, să rămânem concentrați perioade lungi de timp, să învățăm cu plăcere.

Cum îți planifici activitățile de joacă - te axezi pe dezvoltarea abilităților/ este o joacă ghidată/ liberă?

Jonglez cu ambele variante. Sunt zile mai lejere în care îmi pot pregăti în tihnă activitățile (experimente, planșe, fișe), însă sunt și zile aglomerate în care joaca curge lin, unde nu am stabilit neapărat o finalitate practică. 

Aplici joaca și în fotografiile pe care le faci copiilor tăi? Dacă da, cum se îmbină cele două? Și cum ai reușit să-i faci pe cei mici să „stea la poză”?*

Joaca nu trebuie să se piardă. Joaca e și pentru adulți. Sufletul și mintea se hrănesc prin joc. Așa a apărut și pasiunea pentru fotografie, dintr-o joacă. Copiii mei sunt fotografiați jucându-se. Nu-i atenționez când apăs butonul declanșator al aparatului foto, pentru ei e firesc să surprind momente cu ei. Le zic deseori că fotografiile sunt dovezi ale momentelor noastre, care se strecoară printre noi și pe care nu le putem pierde.

Care a fost cea mai bine primită jucărie de cei mici? Ce tip de jocuri/ jucării au rămas cel mai mult pe ringul de joacă?

Jocurile care implică și alți parteneri de joacă. Avem o bucătărie de lemn care are succes ori de câte ori o aduc în față.

Ce categorie de jucării ai desființa și de ce?  

Jucăriile din plastic, zgomotoase și cu multe luminițe. Sunt mai ieftine, însă ascund si multe bazaconii, precum plumbul, bifenolul și altele. N-am să dezvolt prea mult din punct de vedere chimic și ce efecte pot avea pe termen lung, însă marea majoritate a jucăriilor nu au trecute pe etichetă substanțele nocive conținute și astfel evit să le cumpăr.

Marea majoritate au culori țipătoare, aprinse, deranjante chiar și pentru văzul adultului și astfel pot crea agitație si neliniști în rândul copiilor. Îmi amintesc când Mihnea a primit o mașinuță cu luminițe și sunete, care producea niște zgomote asurzitoare și care îl îndemna să se ridice, să țopăie, să alerge și să zbiere precum mașinuța. Urmărind copilul, am realizat cât de dăunătoare pot fi niște jucării aparent banale și firești în rândul lor.

Care sunt jocurile voastre preferate, pe care le jucați în familie? 

Jocurile preferate sunt jocurile de rol. Ne jucăm toți membrii familiei, suntem foarte implicați în joc, ne bucurăm unii de alții și râdem mult. Copiii își dezvoltă astfel latura socio-emoțională, limbajul, se sudează relațiile dintre noi, se simt într-un mediu securizant, au posibilitatea de a-și antrena simțurile și trăirile și se simt valorizați.

Dacă ați fi testeri la „De-a joaca”, ce jucării v-ar plăcea să testați?

Jocurile pe care le-am testa de la „De-a joaca” sunt: aspiratorul, magazinele, trusa de scule, bormașina și multe altele care intră în categoria „joc de rol”.

Pentru tine, joaca este...