1. CE ESTE STIMA DE SINE
Stima de sine este felul în care copilul se vede pe sine – inclusiv felul în care gândește despre propria persoană și despre cât de capabil este să facă anumite lucruri.
Cum putem să recunoaștem ce fel de stimă de sine are copilul nostru?
Copiii cu stimă de sine crescută:
- Au o imagine pozitivă despre ei, se simt iubiți și acceptați
- Sunt încrezători
- Își fac ușor prieteni și se simt în largul lor în fața unor persoane noi
- Se pot juca atât singuri, cât și într-un grup
- Încearcă să-și rezolve singuri problemele, dar cer ajutor la nevoie
- Sunt mândri de reușitele lor
- Își recunosc greșelile și învață din ele
- Încearcă lucruri noi și se adaptează ușor la schimbare
Copiii cu stimă de sine scăzută:
- Au o imagine negativă despre ei – cred că sunt răi, urâți, proști, de neiubit
- Nu au încredere în forțele proprii
- Le este greu să-și facă prieteni și se pot simți victimizați de ceilalți
- Se simt singuri și izolați
- Au tendința să evite lucrurile noi și acceptă greu schimbarea
- Nu gestionează bine situațiile de eșec
- Sunt autocritici și se descurajează singuri spunându-și lucruri ca ”Sunt un prost” sau ”Nu pot să fac asta”
- Nu sunt mândri de ceea ce fac și consideră mereu că ar fi putut face mai bine
- Se compară mereu cu cei de aceeași vârstă și ies în pierdere de fiecare dată
- Se gândesc mai mult la eșecuri decât la reușite
2. DE CE ESTE IMPORTANTĂ STIMA DE SINE
O bună stimă de sine este una dintre cele mai importante caracteristici ale unei bune dezvoltări psihologice și joacă un rol crucial în modul în care copilul va gestiona în viitor eșecurile, presiunea din partea grupului de vârstă sau alte provocări. De asemenea, stima de sine ridicată este un factor protector pentru o bună sănătate mentală. Încrederea în sine contribuie la un comportament social pozitiv și are rol de apărare atunci când copilul trece prin situații stresante sau negative.
Copiii care au încredere în ei, au curajul să încerce lucruri noi. Ei se mândresc cu reușitele lor, iar o bună stimă de sine îi ajută să își gestioneze mai eficient eșecurile. Astfel, ei vor avea curajul să încerce din nou, chiar dacă prima dată lucrurile nu au mers așa cum și-au dorit. Acest concept se numește în psihologie persistența în sarcină, iar copilul învață cum să-și tolereze frustrarea inițială și să continue să depună efort până când își va atinge obiectivul. Stima de sine le dă încredere copiilor să facă lucruri care nu le plac în mod obișnuit sau la care nu se consideră competenți și să înfrunte provocările, mai degrabă decât să le evite.
Copiii cu o stimă de sine redusă se simt nesiguri pe abilitățile lor. Le este teamă că nu vor fi acceptați de ceilalți și atunci evită să inițieze contacte noi. Acești copii pot deveni victime ale comportamentelor nepotrivite ale celorlalți și nu vor avea curajul de a-și apăra punctele de vedere. Lor le va fi greu să gestioneze momentele în care vor greși sau vor pierde.
3. CUM SE DEZVOLTĂ STIMA DE SINE
Fiecare copil este diferit. Pentru unii dezvoltarea stimei de sine poate fi un obiectiv ușor de atins, în vreme ce pentru alții poate fi un proces anevoios. Dar chiar dacă un copil are o stimă de sine redusă, rețineți că ea poate fi îmbunătățită.
Fundamentul stimei de sine a copilului sunt relațiile bazate pe iubire și afecțiune, deoarece îl fac să se simtă valorizat și important.
Pentru început este important pentru copil să se simtă în siguranță, iubit și acceptat și astfel, stima de sine începe să se dezvolte chiar din primele momente de viață. Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, începe să facă anumite lucruri de unul singur și să se mândrească cu noile sale achiziții și astfel stima de sine începe să se dezvolte, atunci când părintele este atent la el și îl laudă.
De fiecare dată când un copil încearcă să facă ceva nou sau învață ceva nou, este o oportunitate pentru ca stima de sine să se dezvolte. Astfel de situații pot fi când:
- Face progrese către atingerea unui scop
- Învață lucruri noi la școală
- Își face prieteni noi
- Deprinde abilități noi – în muzică, sport, artă, tehnică
- Ajută alte persoane
- Este lăudat pentru comportamentele adecvate
- Încearcă din greu să rezolve o problemă
- Se simte înțeles și acceptat
- Primește o notă bună sau un premiu pe care știe că-l merită
- Este inclus într-un grup nou de copii
Stima de sine se dezvoltă atunci când copilul se simte iubit și în siguranță și are libertatea să își dezvolte competențele. De cele mai multe ori părinții le oferă copiilor primele două ingrediente, dar în ce privește competența – abilitatea de a deveni bun la ceva – această trăsătură necesită timp și efort. Dacă pe parcursul acestui proces îi lăudăm excesiv, le transmitem ideea că nu mai au de ce să muncească suplimentar, ceea ce este greșit. Încrederea în sine apare după multe încercări, greșeli și iar încercări. În plus, o astfel de abordare nu îi va ajuta în procesul de autoevaluare, ci le va crea o imagine falsă despre propriile abilități.
În primii ani de școală copiii se compară frecvent cu prietenii sau colegii lor. La această vârstă stima de sine se dezvoltă în funcție de mai mulți factori: cât de bine învăț, cum arăt, cât de bine mă descurc la sport sau cât de repede îmi fac prieteni. Provocările pe care le oferă școala ar putea știrbi stima de sine a copilului pentru că se poate simți pentru prima dată mai puțin capabil decât ceilalți. Dar acest lucru îl va ajuta să învețe că nu trebuie să fie perfect în tot ce face pentru a se simți iubit, apreciat și capabil.
Majoritatea copiilor trec prin momente de reducere a stimei de sine pe măsură ce trec prin diferite etape de dezvoltare sau prin anumite provocări, cum ar fi probleme în familie, bullying, situații de abuz sau violență, etc. Evenimente ca mutarea la o școală nouă, schimbarea domiciliului sau divorțul părinților pot afecta și ele încrederea copiilor, dar cu ajutor din partea părinților sau a altor adulți de referință, ei vor putea depăși aceste momente.
4. CE POT FACE PĂRINȚII PENTRU A DEZVOLTA STIMA DE SINE A COPILULUI
Lăudați-l, dar cu măsură. Este un lucru foarte bun să ne lăudăm copiii, pentru că astfel le dăm de înțeles că suntem mândri de ceea ce au realizat. Dar există feluri de a lăuda copilul care sunt mai degrabă contraproductive. Iată cum ar trebui să facem lucrurile corect:
- Nu-l lăudați excesiv. Copilul își dă seama singur dacă lauda pe care o aude nu este câștigată pe drept. De exemplu, dacă-i spuneți copilului că a avut un meci foarte bun, când el știe că nu este așa, va suna fals și superficial. Este mai bine să-i spuneți ”Știu că nu a fost cel mai bun meci al tău, dar cu toții avem zile în care nu ne descurcăm la înălțimea așteptărilor noastre. Sunt mândră de tine că nu ai renunțat. Data viitoare va fi mai bine”.
- Lăudați efortul. Evitați să puneți accentul pe rezultat (cum ar fi nota 10) sau pe o calitate fixă (cum ar fi faptul că este inteligent sau atletic). Lăudați-i atunci când perseverează într-o sarcină. Încrederea și stima de sine nu sunt despre a avea succes la tot ce încercăm, de fiecare dată, ci despre a fi suficient de rezilienți pentru a continua să încercăm, fără să ne simțim supărați că nu ne-am descurcat perfect. Prin urmare, străduiți-vă să lăudați cât mai mult efortul, progresul și atitudinea. De exemplu, ”Ai muncit foarte mult la acest proiect”, ”Te descurci din ce în ce mai bine la citit” sau ”Sunt foarte mândră de tine pentru că practici pianul – chiar te-ai ținut de asta”. Primind astfel de laude copiii vor învăța că este nevoie să depui efort pentru a-ți atinge obiectivele și că este nevoie să încerci de mai multe ori până vei reuși ce ți-ai propus.
Fiți un model bun de urmat. Atunci când depuneți efort pentru realizarea sarcinilor zilnice (ca strânsul patului, prepararea mesei, curățenia casei) sunteți un model pentru copilul dumneavoastră. Astfel va învăța și el că este nevoie să depună efort în a-și face temele, sau a-și strânge jucăriile. La fel de important este și felul în care facem aceste sarcini repetitive. O atitudine pozitivă se va transmite și la copil.
Nu criticați. Mesajele pe care copiii le aud de la alții despre propria lor persoană produc foarte ușor transformări în felul în care se percep. Cuvintele dure, care etichetează (”Ești un leneș!”) îi fac rău copilului, nu îl motivează, așa cum gândesc eronat unii părinți. Atunci când copiii aud astfel de mesaje negative despre ei, stima lor de sine scade. Prin urmare, încercați să corectați comportamentele neadecvate ale copiilor cu răbdare. Puneți accentul pe ce v-ați dori să facă data viitoare, iar dacă este nevoie, arătați-le dumneavoastră.
Nu-l insultați. Atunci când copilul are un comportament nepotrivit, asigurați-vă că faceți diferența între copil și comportamentul lui și nu folosiți etichete. Cu toții avem emoții, iar copiii reușesc de multe ori să apese fix acele butoane care ne fac să ne simțim furioși sau frustrați, dar nu uitați să-i vorbiți copilului cu respect, prietenos, fără să ridicați tonul.
Practicați iertarea și asupra dumneavoastră. Nu vă supărați atunci când faceți greșeli. Ajutați-vă copilul să înțeleagă că toată lumea greșește și că cel mai important este să învățăm din greșelile noastre ca să putem merge mai departe.
Jucați-vă împreună. Cele mai potrivite sunt jocurile de societate, în care el va trebui să respecte regulile și să-și aștepte rândul. În acest fel, va învăța să coopereze în cadrul unui joc și va avea mai multă încredere în el în situații sociale similare.
5. CE POT FACE PĂRINȚII PENTRU A-L SUSȚINE PE COPIL SĂ-ȘI ÎNTĂREASCĂ SINGUR STIMA DE SINE
Ajutați-vă copilul să învețe abilități noi. Indiferent de vârstă, există întotdeauna lucruri noi de învățat. Pentru un bebeluș poate fi vorba despre cum învață să țină o cană în mâini sau să facă primii pași, iar pentru un copil mai mare cum să se îmbrace singur, cum să citească, cum să facă un puzzle sau cum să meargă pe bicicletă.
Atunci când copilul învață lucruri noi, fiți alături de el și arătați-i ce are de făcut la început. Apoi lăsați-l să încerce pe cont propriu, chiar dacă va mai face și greșeli. Asigurați-vă că îi oferiți ocazia să învețe, să încerce singur și să se simtă mândru de reușita lui. Nu îi propuneți activități noi care să fie prea ușoare și nici prea grele. Dacă sarcina pe care trebuie să o facă este prea ușoară, el se va plictisi și nu va simți că a meritat laudele entuziaste pe care i le oferiți. Iar dacă, dimpotrivă, sarcina este prea grea, cel mai probabil nu o va putea rezolva și astfel veți rata un moment în care îi puteați dezvolta stima de sine. De exemplu, dacă doriți să-l învățați să rezolve un puzzle, fiți atenți ca vârsta notată pe ambalaj să fie adecvată pentru copilul dumneavoastră.
Axați-vă pe punctele tari ale copilului. Uitați-vă cu atenție la domeniile la care copilul se descurcă cel mai bine și la ce îi place să facă și asigurați-vă că îi dați toate șansele să-și dezvolte aceste puncte tari. Dacă vrem să-l ajutăm să-și dezvolte stima de sine trebuie să începem cu punctele lui tari, nu cu cele slabe.
Încurajați-i să-și urmeze interesele. O altă cale sigură de creștere a stimei de sine este să-i încurajați să înceapă activități care li se par interesante și pe care să le ducă până la capăt. Nu contează despre ce fel de activitate este vorba, important este să continue să o facă până când ajung la final și simt senzația de împlinire. Dacă nu vor reuși să-și atingă obiectivul propus, nu este un capăt de țară. Mulți părinți cred că eșecul îi va dăuna stimei de sine a copilului, dar de fapt, este o ocazie foarte bună de a o dezvolta. Important este ca cel mic să fie sigur că iubirea dumneavoastră este necondiționată și la fel de important este să-l ajutați să-și aleagă obiective pe care le poate atinge, în concordanță cu nivelul abilităților pe care le are.
Ajutați-i să-și stabilească obiective. Atunci când ne stabilim obiective, indiferent cât de mari sau mici, și le atingem, ne simțim mai puternici. Ajutați-vă copilul să-și formuleze o listă de obiective pe care și-ar dori să le atingă. Apoi lucrați împreună cu el și spargeți obiectivele mai mari în obiective mai mici, realiste. În acest fel le veți arăta că îi susțineți în interesele lor și îi veți învăța abilitățile necesare pentru a-și atinge scopurile pe parcursul vieții.
Încurajați-l să-și ofere ajutorul altora. Stima de sine crește atunci când copilul vede că ceea ce face contează pentru persoanele din jur. Prin urmare, încurajați-l să vă ajute în casă sau la școală, să-i facă un favor unui prieten sau unui frate. Chiar dacă este mic, poate ajuta cu pusul și strânsul mesei sau cu făcutul patului. Și va simți că este un membru valoros în familie.
Lăsați copilul să își asume riscuri sănătoase. Pentru ca să-și îmbunătățească imaginea de sine, copiii au nevoie să facă alegeri și să își asume responsabilitatea pentru ele, fără ca părinții să intervină de fiecare dată să-i salveze de eșec.
Încurajați-i independența. Primii ani de școală reprezintă o perioadă de dezvoltare intensă a independenței copilului. La momentul la care intră în ciclul gimnazial, mulți dintre ei pot deja să stea singuri acasă, să meargă singuri la școală și să-și ajute frații mai mici. Și este important să-i lăsați să devină din ce în ce mai independenți. Să învețe cum să discute singuri cu profesorii despre orice problemă pe are o au, să-și organizeze singuri temele, să-și pregătească singuri ghiozdanul pentru a doua zi.
Fiecare episod din Stima de sine poate fi vizualizat aici: