Fiecare despărțire a devenit o sursă de neliniște intensă? Această etapă, deși dificilă pentru părinți, este principalul semn că puiul de om începe să înțeleagă legătura dinte el și persoanele care îi oferă siguranță. Află cum să recunoști această etapă, cum să gestionezi reacțiile bebelușului și când este nevoie de intervenția unui specialist.
Ce este anxietatea de separare la bebeluși?
Anxietatea de separare este o senzație de neliniște, o frică – stare pe care bebelușul o experimentează atunci când este separat de părinți sau de aparținători chiar și pentru câteva minute. Anxietatea de separare este o parte obișnuită a dezvoltării copiilor. Poate apărea la vârsta de 6-7 luni și atinge apogeul la 14-18 luni. De obicei, dispare treptat pe parcursul copilăriei timpurii. Teama de străini este similară cu anxietatea de separare. Apare atunci când copiii se supără în preajma persoanelor pe care nu le cunosc. [1]
Cauzele anxietății de separare la bebeluși
Ai un bebeluș plângăcios? Se supără când dispari din raza lui? Cel mai probabil puiul tău devine anxios – se simte neliniștit atunci când nu te vede. Pentru a gestionarea bine această etapă trebuie să îi cunoaștem rădăcinile. Iată cauzele anxietății:Dezvoltare psihică normală
Ce știi despre dezvoltarea bebelușilor la 9 luni? Anxietatea de separare debutează la 6 luni și până la 2 ani, atunci când puiul tău va înțelege noțiunea de permanență o să vă tot confruntați cu această problemă. Este un semn de dezvoltare psihică normală. Pe măsură ce crește, prichindelul va învăța că despărțirile sunt temporare și că fac parte din rutină.
Evenimente stresante sau schimbări majore
Copiii reacționează diferit la schimbări. Ei nu au capacitatea de a procesa atât de rapid informația. Pentru mulți, mutarea într-o casă nouă, nașterea unui frate, absența prelungită a unui părinte, pierderea unei persoane apropiate sau începerea creșei sunt situații care amplifică această teamă pe care o considerăm inițial normală.
Experiențe negative în absența părintelui
Dacă atunci când a fost lăsat cu bona sau cu o altă persoană, copilul a trăit o experiență neplăcută (accident, spaimă, boală etc), sunt mari șanse ca el să asocieze absența părinților cu pericolul. Devine automat anxios.
Reacția părinților
Ai discutat cu pediatrul despre dezvoltarea emoțională la bebeluși? Copiii își simt părinții. Dacă tu transmiți neliniște sau vinovăție când îl lași în grija altcuiva, el va percepe totul ca pe o experiență periculoasă.
Dependență emoțională
Afecțiune constantă și contact fizic permanent. Dacă așa se prezintă situația la voi în familie, înseamnă că aveți un mic pui de om în casă. E firesc să fie așa, doar că unii copii continuă să experimenteze aceste manifestări mai mult timp și la o intensitate mai mare.
Lipsa rutinei
Copiii se simt mai bine atunci când știu ce urmează. Copiii iubesc rutina. Plecările neașteptate și constante, schimbările bruște și modificările de program pot accentua anxietatea de separare.
Simptome ale anxietății de separare la bebeluși
Deși copiii se manifestă diferit, există câteva semne comune – reacții care indică clar faptul că un bebeluș trece prin această etapă de dezvoltare. Amintim cele mai frecvente simptome:
- Agitație și plâns intens atunci când părintele iese din cameră;
- Refuzul de a sta cu altcineva, inclusiv cu bunicii sau cu alte persoane pe care le cunoaște;
- Dificultăți în a adormi, som fracționat – treziri frecvente atunci când părintele nu este alături;
- Teama de persoane noi;
- Respingerea contactului cu persoane noi;
- Agățarea de părinte;
- Dureri de burtică sau refuzul alimentației atunci când este lăsat în grija altor persoane;
- Țipete și crize de plâns când părintele iese din cameră.
Cum se manifestă anxietatea de separare?
Dacă ar fi să tragem linie aici, am putea spune că anxietatea de separare la bebeluși est un răspuns emoțional complex, influențat de factorii de jur. Puiul tău crește. El învață că pleci, dar nu a ajuns în etapa în care să înțeleagă că te vei întoarce. De aici confuzia, teama și lacrimile care curg în valuri.
În funcție de temperamentul fiecărui copil, reacțiile pot fi ușor de domolit sau destul de dificil de controlat. În general, toate aceste manifestări pot apărea pe tot parcursul zilei:
- Dimineața: Atunci când îl lași la creșă, în grija altor persoane;
- Seara: Atunci când refuză să adoarmă fără tine;
- Noaptea: Când se trezește frecvent căutând prezența ta;
- În locuri străine: Conștientizarea crescândă a lumii din jur îi poate face pe bebeluși să se simtă nesiguri sau supărați în situații noi sau în prezența unor persoane noi, chiar dacă părinții sunt acolo [2];
- După un episod de boală: Puiul tău devine mai lipicios și un pic mai temător.
Soluții pentru anxietatea de separare la bebeluși
Dacă ai citit până aici înseamnă că ești părinte. Reține, înainte de orice, că în această etapă trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și afecțiune. Bebelușul tău are nevoie de multă iubire. Da, e o perioadă obositoare, care nu va trece peste noapte, dar tu poți găsi o modalitate prin care să-ți ajuți prichindelul.
Cum pot ajuta părinții?
Părintele este sursa de calm și liniște. Cu ale sale brațe călduroase, părintele poate alunga toți norii gri. Rolul său este esențial în dezvoltarea copilului, inclusiv în gestionarea anxietății – prin calmitate, predictibilitate, empatie și iubire infinită. Mama și tata pot ajuta bebelușul să înțeleagă că despărțirile sunt temporare și că nu se va întâmpla nimic rău în timpul petrecut separați. Câteva sfaturi pentru părinți:
Menține rutina
Copiii sunt mult mai liniștiți atunci când știu ce urmează. Rutina îți ajută mult.
Anunță plecarea
Ești tentat să pui copilul în brațele bunicilor și să te furișezi? Sigur că e tentant, doar că acest gest va amplifica teama. Mai bine îi spui că urmează să pleci și că te întorci curând. Nu uita să-i prezinți treptat persoane și locuri noi, acordând copilului timp să se familiarizeze cu noul îngrijitor.[3]
Transformă plecarea într-un moment plăcut
Nu plânge când copilul plânge! Oferă-i un pupic și o îmbrățișare! Spune-i că te întorci curând și mergi.
Menține-ți calmul
Copilul te simte. Îi transmiți stările tale. Dacă pleci cu nesiguranță, va considera despărțirea ca fiind periculoasă.
Nu te întoarce din drum
Ar fi bine să nu te întorci atunci când plânge. Nu vei face decât să-l amăgești. Dacă îl lași la creșă, înseamnă că rămâne pe mâini bune. La fel de bune sunt și mâinile bunicilor.
Încurajează independența
Învață-l să se joace singur și începe acest proces cu pași mici. Lasă-l să se joace singur când ești în cameră. Crește etapizat timpul și apoi lasă-l pe perioade scurte și singur în cameră. Vezi ce jucării pentru bebeluși îi plac mai mult.
Metode de prevenire a anxietății de separare
Nu poți preveni complet această etapă, dar poți găsi soluții eficiente pentru a trece mai ușor prin ea. Tu poți schimba lumea pentru puiul tău. Iată cum poți aborda anxietatea de separare:
Stabilește o legătură care se bazează pe încredere
Dacă răspunzi prompt nevoilor bebelușului, acesta va învăța că este în siguranță chiar și atunci când nu te afli în raza lui vizuală.
Ia totul ușor
Bebelușilor nu iubesc schimbările bruște, așa că ar fi bine să introduci separările treptat – pornind de la absențe scurte.
Explică plecările
Chiar dacă vei pleca pentru 10 minute, el are nevoie să știe asta. Explică-i cu blândețe. Așa îl ajuți să se liniștească.
Oferă-i timp de conectare după revedere
Mami s-a întors! Ce bucurie! Oferă-i toată atenția ta atunci când te întorci. Te poți inspira din lista cu activități pentru bebeluși de 6 luni.
Când este necesară intervenția unui specialist?
Uneori, comportamentul bebelușilor ne face să ne gândim la cele mai sumbre scenarii. În realitate, ei experimentează, învață și se adaptează. Anxietatea de separare dispare pe măsură ce copilul crește, dar poate fi și o problemă în anumite condiții. Medicul pediatru îți poate povesti mai multe despre tulburările de anxietate la copii. Cere ajutor dacă:
- Anxietatea de separare persistă și după vârsta de 3 ani;
- Copilul refuză categoric să meargă la creșă sau să rămână în grija altor persoane;
- Apar simptome care interferează cu dezvoltarea normală;
- Copilul plânge incontrolabil în mare parte din zi și asta îi afectează activitățile de rutină.
În final îți rămâne doar să te înarmezi cu multă răbdare. Iubirea o ai deja. Oferă-i micuțului timp și multă căldură! Are nevoie de tine pentru a se adapta. Anxietatea de separare este, în cele mai multe cazuri, o etapă firească în procesul de dezvoltare.
Bibliografie
- Raising Children (2025, March 31), Separation anxiety in babies and children, https://raisingchildren.net.au/, https://raisingchildren.net.au/babies/behaviour/common-concerns/separation-anxiety
- NHS (2024, March 2), Separation anxiety, https://www.nhs.uk/, https://www.nhs.uk/baby/babys-development/behaviour/separation-anxiety/